Omnia mea mecum porto

Episodul 1

Ca mai peste tot, începe tot  dimineaţa, când încearcă adormit să îşi interpreteze visele.

Visul:   un cactus prins între două cărţi, trei garoafe, el păşind agale în urma unui cortegiu funerar, dar nu lăutar de data asta…Înmormantarea ia sfârşit şi se trezeşte brusc înconjurat de crini albi…Se pare că tocmai ce s-a sfârşit un vis vegetal unde cactusul indică răzbunare, garoafele o dorinţă de implicare într-o relaţie serioasă si bineinţeles crinul ca o atracţie sexuală de neimaginat…Dar ce ne facem cu cortegiul? Bineinţeles, încă 12 ani pentru crimă cu premeditare…

Odată visul terminat, se trece peste etapele cu apă multă, îsi bea cafeaua pe care visase cu câteva zile înainte că o va bea(un oftat în semn de apreciere ale calitaţilor sale native) şi trece la gelat…Eu, autorul articolului reuşesc în timp ce individul îsi termină gelatul să termin un volum de proză scurtă…şi continui mersul lucrurilor…

Ajunge la scoală, două sau trei înjuraturi, plecat de la scoală, ne intalnim in tramvaiul 41…Eu spre un capăt, el spre amândouă…O manea cu înjurături a subiectului nostru se propagă cu o viteză a sunetului de admirat, un telefon cu alta manea încearcă să o acopere, o harmalaie constructivă, mulţi români scraşnind din dinţi şi o nouă staţie…Câţiva românaşi de ai noştri coboară cu toate că mai era de mers, iar tramvaiul care în mod cert nu se numea dorinţă se pierde înspre Moghioroş şi eu îmi continui povestioara.

Seara se apropie şi pofta de viată se face repejor simţită. Un chef de poveste cu multă cola si jumate de pet de bere pe cap de cocalar. Câteva piţipoance olimpice la limba română prevestesc o noapte de neuitat: recitări din Eminescu, jocuri gen fazan si mimă,  telefonul fără fir, sau şah pe dezbracatelea…

Va urma