Coborati la prima? Inchipuiti-va strivit de usile troleului, tramvaiului sau autobuzului, cu capul ridicat pentru o gura de oxigen, invaluit in parfumuri tari si miasmele sudoripare, simtind cum trece fiecare secunda, iar cineva disperat de faptul ca nu mai apuca sa coboare iti pune aceasta intrebare, intr-un exces de politete si indiscretie vecine cu imprecatia. Sunt momente in care iti doresti un cataclism. Fara remuscari.

Dormi? Dupa o zi de munca si un salariu taiat cu cateva procente, visand ca faci sex cu Angelina Jolie si Catherine Zeta Jones(in acelasi timp), un amic iti pune aceasta intrebare, parca smulsa din iad…

Autobuzul acesta ajunge la Universitate? Dupa un raspuns scurt, pozitiv sau negativ, dupa nivelul de nervozitate la care ai ajuns, iti doresti sa modifici un pic intrebarea si sa o pui la urmatoarea calatorie cu ratb-ul…Autobuzul acesta ajunge in rai? sau Autobuzul acesta ajunge la Paris?

Esti bine? La limita dispretului si a mizantropiei, a neputintei in fata unei conversatii seci, plate precum discursul unui administrator de bloc, ramai paralizat si fara vlaga ca dupa o lupta cu o haita de caini comunitari. Intrebarea poarta un impuls sec catre banalitate si conformism cel putin monstruoase.

Nu mai vine odata primavara asta? O neputinta cronica de a gandi lumea in afara ploii, zapezii, burnitei, frigului, caldurii. Pierderea in detaliile unei ninsori, in noroiul trotuarelor si in stranutul doamnei care uita sa isi puna batista la nas si isi lasa cuminti umorile pe chipul tau nedumerit.

Cand scoateti urmatorul album? Intrebare gazetareasca adresata fara jena pitipoancei care a descoperit uimita cat de frumoasa e vocea ei pe sintetizator, care si-a indesat disperata silicoane, si-a jumulit celulita si s-a numit artista.