Locomotiva politicii româneşti

S-a dat ora exactă înapoi în politică. Precum marea doamnă de dinainte de 89, la fel de pasionată de genti, pantofi si mofturi, Elena Udrea îşi primeste binemeritata portie de linguseală simplă de la exegetii din partid.

Călare pe un pur sange portocaliu şi pe acordurile piesei Treceţi batalioane române Carpaţii, prima doamnă a României triumfă la alegerile pentru şefia PDL Bucureşti.

Raluca Turcanu, apogeul feminin al obedientei şi mediocrităţii, îsi ridică mândră privirea spre idol şi îi trânteste o comparatie de care până şi Adrian Paunescu ar fi fost mândru: “doamna Udrea, acest Kill Bill al politicii româneşti”. Ce n-a precizat distinsa legumă raţională este la ce se refera comparatia. Se referea la blonditatea protagonistei? la trauma suferită? la regizor? la faptul că n-a inteles nimic din film dar i-a placut? La haiducia politică pe care o visa din copilărie cu mana portocalie intre picioare? Nimeni nu ştie exact. Se pare că locomotiva politică i-a zdruncinat minţile sau soarele politicii româneşti i-a bătut tare în cap.

Cristian Boureanu, scuzaţi expresia, are o fantezie erotică de ceasornicar elvetian si dă verdictul: “doamna Udrea potriveste ora exactă in politica romanească”. Cui, stimate domn?

Şi cum nu avem un Homer care să-i dedice o epopee, Cati ca Voi nu se sa va sfii sa o laude pe unde apucă.