După ce cotidianul Adevărul a scos cât de cât la lumină măgăriile pe bani publici făcute pe parcursul a 21 de ani de ignoranţă, mii de revoluţionari din toate colţurile ţării s-au adunat pentru a-şi urla nemulţumirile.

Printre aceştia am zărit-o şi pe domnişoara Avranescu Letiţia, născută pe 13 martie 1990, revoluţionar cu acte în regulă din 27 mai 2003. Profund marcată de acuzele celor de la Adevărul, domnişoara Avranescu îşi aminteste cum fiind în burtica mamei a tresărit la auzul lui Dinescu “Români am învins!” si a vrut neapărat să iasă afară.

Mărioara Teodoroiu, măritată Peneş, rememorează momentele de groază când de pe o plajă de lux din Haiti a ţinut pumnii strânşi românilor de pe baricade, dar când a închis pumnii a prins şi câteva viespi rătăcite. Durerea puternică, tumefacţia şi înroşirea mâinii au dus la o pensie modestă de 2.000 lei/lună.

Sandu Război născut la 7 iulie 1986 şi cu o pensie reparatorie de aproximativ 1.800 de lei/lună a primit certificatul din postura de şoim al patriei, spunând ca în decembrie 1989 a refuzat cu tipete şi urlete să cânte imnul “trei culori” dimineaţa la prima oră.

A fost alcătuită de asemenea o lista cu conditiile care trebuie îndeplinite pentru a fi declarat revolutionar cu acte în regulă:

1. să ai acasă un steag găurit, nu conteaza că este al Stelei, al Rapidului sau al Mozambicului.

2. ca sonerie la mobil să nu lipsească vreodată “ole, ole Ceausescu nu mai e!”

3. dacă nu ai habar ce este praful de puscă măcar sa-l fi tras pe nas cel puţin o dată.

Nici pe departe nu încercăm să generalizăm efectele acestei revoluţii, doar că unii aşa zişi revoluţionari şi-au permis o bătăie de joc ieşită din tiparele românismului cotidian.