Ultraşii fiorentini cu drum la biserică şi zidarii cu frică de dumnezeu se ingrămădesc la o rugă sinceră pentru al nostru buric al pământului, briliantul cu multe stele, spre care toate gândurile noastre se îndreaptă.

Nu cred să mai reuşesc a urmări în viitorul apropiat vreo ştire despre strigătul mut, despre filmele mute, despre corurile mute, despre geonă mutându-se sau despre martorii muţi. Am să ajung să urlu ori de câte ori va veni vorba de slăbit, de dependenţe, de sora lui mutu, de o mamă ce se crede vinovată…Nu o sa mai zic nimic care sa înceapă cu litera M, o să evit a zice mă-ta, o să înlocuiesc minutele cu mai multe secunde, o sa ă apuc de scris altceva…

Dar până ce enigma va dispărea, îmi aduc aminte cum cineva cerea la români cate puţin pentru a plăti o amendă ce se ridica la câteva milioane de dolari…pentru acelaşi briliant ce a greşit o dată in viaţă…

Acestea fiind zise nu îmi rămâne decât sa strig: editorialist, caut ţară pentru câteva zile, să îmi revin…!