Un actor si o actrita stau pe plaja buza-n buza, se maimutaresc la soare, unu urla, pe altu-l doare.

Mai departe, mare-i scena ce mi se arata. Se rade cu foc si din orice. Repetitie, bocete si reflexe profesionale, chicoteli cu bere, atasamente sufletesti sau neologisme scurte si in sange?

Sunt multi. Sunt deosebiti. Se pare ca s-au facut actorii si anul acesta! Recolta bogata aduce intrebari si exclamatii in gloata-i ce-i inconjoara:

Ala parca e din reclama cu ursu de la Orbit!, Fufa aia mi se pare cunoscuta!,Unde ne sunt marii actori ce ne incantau tineretile?, Actori, ingineri si contabili avem, slava domnului,  cat sa ne punem in cap!, Uite-l si pe futevant ala din reclama cu pleznitul!

Framantarea aceasta cat o pieseta  se apropie insa de sfarsit. Cele cateva reverente facute in graba ne indica un profesionalism pilduitor. Actorii nostri se retrag in aplauzele celor doi copii-romi, dornici de cultura. Acestia, vizibil afectati de mostra de actorie, isi spun unul celuilalt neant respectiv genocid si continua opera inceputa mai devreme…

Paul, Bogdan si Cristina, cele trei mardalâcuri ale publicităţii româneşti,  sunt rând pe rând excesivul din definiţia beţiei, amurgul şi răsăritul lecţiilor de actorie, sunt condiţiile existenţei resortului puternic în orice tip de coliziune mentală.

Luaţi individual, avem de a face cu Paul,  Pistruiatul tinereţilor noastre, un pic mai cocalarizat, mai cosmeticizat, mai din popor, cu Bogdan, o rudă apropiată a vreunui mahăr al Connexului, că legătură cu actoria nu vedem şi cu Cristina, această divă modificată cu buruiana-de-bubă-neagră sau cu infiltraţii păgâne în ţesuturile sale anapoda.

Şi cum colcăie youtube-ul de aste reclame, vă invit a arunca câteva priviri crunte şi să îmi spuneţi unde greşesc în a îmi canaliza ostilitatea de week-end-ul acesta.