A aparut volumul de versuri “Medusa pe nume clara calare pe clar de luna” al tinerei sperante Fireste Georgeta. La cei 16 ani neimpliniti, o sensibilitate tulbure, de must nefiert, si o impetuozitate lirica la fel de feroce precum cainele batut cu scandura cu cuie al bunicilor, sunt atuurile acestei tinere poetese.
Acest al 325 lea volum de poezii ne pune in fata unei femei prolifice, care scrie versuri la fel cum altii trag cu pusca in ciori sau decojesc vopseaua de pe numerele de la case. Crezul ei lyric este de altfel sa scrie foarte mult, asa cum marturiseste in poezia “Lintoliul patat cu votca” : “Lasa-ma sa te imping in haos/Ca pe o masina de tuns/ pe care frizerul a uitat-o in mine/…/eu sunt sfecla de zahar a fabricii tale de zahar tos/ prin care ne plimbam cand vuiau lopetile”. La fel de mult precum “acea hidoasa preoteasa din satul meu/pe care au incopitat-o membrii partidului”.
O poezie a simbolurilor, cerebrala precum comotia, care ne duce cu gandul la zambetul stramb al pubelelor ce asteapta sa inghita poeti. Stau marturie versurile : “ligheanul de hartie in care se spala duhul sfant/tu l-ai spart/ fotoscriptura alcool aspru nichelat/ da de mancat la ratoni” (Iluzia dulgherului injurat in ungureste). De altfel poetesa pune ca motto un vers popular “Drama contigua a desacralizarii lumii ne arunca in depresii”.
Read the rest of this entry »
