Procentaj scandalos – iar s-a copiat pe rupte la bac – 40% dintre candidati ori si-au pierdut fituicile ori nu au mai avut baterie la telefon.

Pitipoancele, cocalarii, beizadelele semidocte fac parte desigur din procentajul de 60%.

Economia tarii pe cai mari, pentru ca ei, absolventii, vor fi rasplatiti mai consistent ca oricand; lanturi de aur mai groase decat penisul lui Terente sau orgii cu bun simt in manelotecile  de pe malul marii. Partea mai ghinionista va finanta in continuare catedrala Mantuirii doar doar anul viitor va fi mai cu mot.In rest cateva pubere acnezice uitate cu mana intre copertile geometriei analitice, o mana de baftosi care au citit miorita cu o zi inainte, un palc de metalisti curiosi care intorsi de la rammstein au pus de un chef cu cultura generala in loc de bere, sefa clasei, fata profesoarei de franceza si nu in ultimul rand onanistul din a treia banca fan cioran.

Facultatile private intr-o agonie  de nedescris,  se bucura totusi pentru un an viitor mai prosper ca oricand. Cu forte proaspete cei 40% vor deveni medicii de maine, editorialistii-cheie ai unui jurnalism melancolic sau bocii si basestii unui politic desavarsit.

Una peste alta un 40% mai aproape de realitate. Mai pui odraslele profesorilor, cateva zeci care au dus copiatul la rang de arta si ajungi la un 80% cat Casa Poporului. Vai si amar de curul nostru!

Si cum unii dau examenul de bacalaureat la cererea televiziunilor avide de perle, incheiem cu o perla de anul acesta: „Harap Alb era femeie: se îmbrăca în alb şi semăna cu Mihaela Rădulescu“.

 Acest al 325 lea volum de poezii ne pune in fata unei femei prolifice, care scrie versuri la fel cum altii trag cu pusca in ciori sau decojesc vopseaua de pe numerele de la case. Crezul ei lyric este de altfel sa scrie foarte mult, asa cum marturiseste in poezia “Lintoliul patat cu votca” : “Lasa-ma sa te imping in haos/Ca pe o masina de tuns/ pe care frizerul a uitat-o in mine/…/eu sunt sfecla de zahar a fabricii tale de zahar tos/ prin care ne plimbam cand vuiau lopetile”. La fel de mult precum “acea hidoasa preoteasa din satul meu/pe care au incopitat-o membrii partidului”.

O poezie a simbolurilor, cerebrala precum comotia, care ne duce cu gandul la zambetul stramb al pubelelor ce asteapta sa inghita poeti. Stau marturie versurile : “ligheanul de hartie in care se spala duhul sfant/tu l-ai spart/ fotoscriptura alcool aspru nichelat/ da de mancat la ratoni” (Iluzia dulgherului injurat in ungureste). De altfel poetesa pune ca motto un vers popular “Drama contigua a desacralizarii lumii ne arunca in depresii”.

O buna parte din poezii sunt poezii de dragoste, cu tematica erotica si inginereasca. Am remarcat cu sila poemele Gramada de oase, malai si petunii, Testicul violet, nascut din contuzii sambata la discoteca, Dimineata perfecta cu rom Jamaica, Dupa mi-am luat basculanta, nu te mai opreai din sarutari. Incheiem cu excelentul poem “ridica-te daca mai poti, lazare” : “te-am sters de saliva pe ceafa/poate vei invata sa ma visezi langa strung/in salopeta tatei mova precum flamura/inestetica a duminicii tavalite prin vegeta.” Recomandam acest volum de versuri sufletelor neintelese, triste, invechite precum oglinzile de aprozar din Bucinisu, celor care completeaza in oracole scolare, oracole care vor deveni obligatorii la bacalaureat.