Indigestia neregulata
Nesabuite sunt caile intamplarilor de zi cu zi. Destinul parca isi face mendrele inca de la prima ora. Chitit pe fapte mari, nu se da inapoi in a ma indispune inca de la prima miscare neatenta a ochilor spre lumina aparent plapanda a camerei prost iluminate de o dimineata ramasa datoare trezirii mele. Nu banuiam ca azi trebuie sa ma trezesc asa, cu fundul meu pretentios in sus; ca un deget, incremenit in fata unei priviri jignite.
Si totusi, pasarica de pe creanga copacului vietii, neatinsa de vanturile unei porniri vifornice, canta dimineata intr-o veselie oarecum ireala; regasita doar in momentele in care gaina batrana cotcodacea suav si imbietor la pace si liniste – ca doar totul va fi bine pana la urma, nu ? Read the rest of this entry »
