episodul 1

 Emoiştii Meleagurilor Noastre

 Se recunosc uşor după ura faţă de preţurile piperate la fierăstrăul circular si burghiul de strapungere verticală, fabricate în România…

În plină zi, tinerii emoişti se ocupă cu creşterea şi uciderea viermilor de mătase, cu detectarea  incendiilor de pădure, în timp ce tinerele emoişte preferă alăptatul la domiciliu şi exploatarea stufului industrial. Însă vorbim aici doar de indivizii ce au rămas, mulţi  încercându-şi norocul la cules de ciuperci şi căpşuni  pe tărâmuri mai întunecate sau în construcţii de locuri de veci …

Emoiştii mai în vârstă se împart în două categorii: pescarii de ape curgătoare şi pescarii de ape stătătoare. Se ocupă rareori şi cu creşterea de iepuri, aceştia urmând a fi sacrificaţi pe nepusă masă şi aruncaţi logic pe spate. În schimb, doamnele emoiste merg săptămânal la coafor, unde invocă fel şi fel de tunsori la modă şi participă la ritualuri de iniţiere în coafatul dureros…

Majoritatea locuiesc cu chirie în cimitire şi  sunt la a doua facultate.

 Acest articol fiind un pamflet ne permitem retoricul “Dar de unde domnilor atâta sânge?”