Despre umorul de la brau in jos – o facilitate a civilizatiei pentru cei care au uitat sa se traga din maimuta.
Grimnard a primit deja amenintari. Cat de bolnav sa fii sa ajungi sa scrii “ [“ba pu.. eu nu te injur eu iti rup beregata” , “si inca ceva daca te vad pe strada te iau la pumni in ficat de te fac pateu”, “Nu stiu ce ‘tufi’ tu acolo dar o sa te F.U.T in inima daca te vad” ] “- observati cearta crunta a acestor domni cu acel semn de punctuatie ce ne-a luminat viata, virgula.
Inchisi in toaleta propriilor obsesii, nefericiri, neimpliniri, oamenii (sic!) ajung la asemenea reactii. Lumea a ajuns pentru ei o forma ciudata de masinarie care genereaza permanent frustrari sexuale sub forma unei vulgaritati totale, injuraturi, resentimente, ura bolnava, o cloaca in care misuna viermi, rahat, sange, voma, urina, organe, fecale si pretentii de fiinta inteligenta. E de ajuns sa le vorbesti pe limba lor, cea colorata cu vopseaua urat mirositoare a argoului, sa ii montezi asupra unui om sau idei, si se vor napusti impreuna sa te eviscereze.
