Obisnuiam sa ne ducem in noaptea de paste la o manastire aproape de Bals. Puteai sa bei in liniste, departe de cocalari, zumzetul fals al maicutelor mergea perfect cu vinul de buturuga, preotul era de-al nostru, zgomotele padurii te indemnau la reverie departe de asfaltul si mizeria orasului. Pana in acest an cand ne-a ramas bautura in gat de atata kitsch si prosteala sfintita.

 O maicuta facea fotografii cu blitzul – pana si sfintii isi puneau mainile la ochi oripilati. nici nu stiai de unde sa iei lumina. Preotul folosea microfonul precum elton john, mandru ca glasul sau pitigaiat plutea deasupra muritorilor. Extazul tehnicii, preferinta lui dumnezeu pentru ultimele descoperiri ale stiintei ne-au convins ca in noaptea de paste tot carciuma ramane locul cel mai sfant.