Dragă doamnă,
Vă scriu chinuit în speranţa că chicotelile mele, că maneaua dadaistă ce o stăpânesc la perfecţie, nu sunt în van.
Am cunoscut-o pe fiica dumneavoastra din curiozitate. Cu cei doi cercei rotunzi, imensi, rozalii, imediat mi-am dorit să fiu Marius Urzică la proba de inele…Am invitat-o la un pateu cu spanac şi o plimbare prin Mall…Strălucea… Dar noi eram mai mulţi.
Mi-a spus ca o să o am de la suprapunerea celor cinci vertebre lombare peste osul sacru, în jos, numai după binecuvântarea dumneavoastră. Şi din cauza asta vă mai scriu.
Ca să mă recomand, consider că, virgulă, cojitul pe spate, scărpinatul în fund până la sânge, datul jos al urdorilor, sunt acţiuni ce ascund o intensă activitate mentală şi care mă prezintă aşa cum sunt: curtenitor, sigur pe sine, pozitiv… Nu vreau decât să îmi acordaţi o şansă, să lăsaţi instinctul părintesc dupa tejgheaua părintească ce vă recomandă…
